Ouăle de incubație sunt produsul fermelor de păsări de reproducție.
Acestea sunt rezultatul unei munci de zeci de săptămâni, iar calitatea și cantitatea acestora determină performanța fermei de reproducție.
Când este produs, oul are cea mai bună calitate posibilă, este chiar perfect (în condițiile în care și pasărea este sănătoasă și oul este fertil), dar toate procesele ce urmează îi deteriorează calitatea, mai mult sau mai puțin în funcție de opțiunile și procesele din fermă și stația de incubație.
Cuibarul este spațiul în care oul ia primul contact cu mediul exterior, iar igiena cuibarului determină gradul de contaminare inițială a oului. Mecanismul de contaminare a oului se realizează din pricina diferenței de temperatură dintre corpul păsării și mediul exterior. La contactul cu mediul exterior, conținutul oului se răcește și se contractă, provocând o absorbție de aer din exterior (mecanism ce stă și la baza formării camerei de aer). Cuticula se usucă pe suprafața oului și etanșeizează suprafața cojii, limitând contaminarea, dar acest proces durează câteva secunde. Dacă in acest scut timp oul ajunge pe o suprafață murdară sau într-un aer prăfos, șansele de contaminare cresc. Menținerea la minim al contactului cu suprafețele în aceste câteva secunde ajută la limitarea contaminării.
De asemenea, șocul inițial provocat de căderea oului și viteza cu care acesta părăsește cuibarul, respectiv cât de tare se lovește de ouăle ce stau deja în așteptare pe banda de colectare, poate afecta integritatea cojii, determinând micro fisuri ce devin vizibile mai târziu. Aceste fisuri afectează performanța incubației, scăzând procentul de ecloziune al acestor ouă cu până la 25% (D.M.Barnett et al., 2006).
Un alt moment critic ce poate afecta calitatea oului este preluarea ouălor de pe benzile de ouă.
Evitarea totală a contactului cu personalul din fermă este de preferat. Preluarea manuală individuală a ouălor (în cazul meselor de colectare) este o bună ocazie de contaminare a ouălor curate. Astfel, preluarea ouălor de o bandă transportoare elimină acest risc.
Dar și alegerea tipului de bandă transportoare poate avea impact asupra calității oului de incubație. Dacă în cazul ouălor de consum micro fisurile nu sunt o problemă ulterioară pregnantă și se poate opta pentru benzi transportoare metalice, în cazul ouălor de incubație este de preferat utilizarea materialelor mai moi, ce absorb șocurile și împiedică fisurarea cojii.
Preluarea mai departe a ouălor de incubație și pregătirea lor pentru transport, depozitare și incubat vine cu o altă serie de riscuri ce pot afecta și ele rezultatul final.
Tehnologiile actuale pot elimina multe dintre procesele realizate manual, repetitive și obositoare, ce pot genera erori sau neuniformitate în execuție.
Mai departe, la preluarea de pe benzile transportoare, pentru evitarea murdăririi mașinilor de manipulat, se poate opta pentru detectoare de ouă fisurate. Acest lucru împiedică trecerea spre procesare al ouălor ce își pierd conținutul și pot contamina sau genera substrat de dezvoltare pentru agenții patogeni.
Mergând înainte pe flux, ouăle de incubație pot fi sortate pe categorii de greutate ce ajută la uniformizarea puilor. De asemenea, cunoașterea greutății fiecărui ou de incubație (la nivel de zecime de gram) și generarea informațiilor statistice în timp real conferă un foarte bun instrument de decizie cu privire la alocările de furaj săptămânale.
Altfel, sondarea greutății ouălor prin procese manuale poate fi dificilă.
Așezarea cu vârful ascuțit în jos a ouălor, sau "point down setting" în engleză, poate cel mai dificil proces de realizat de către om și cu șansele de eroare cele mai mari, este un fenomen adesea neglijat și greu de cuantificat. Această aparentă simplă operațiune care presupune aprecierea vizuală a formei oului, în caz de eroare duce la pierderi embrionare cuprinsă între 12% și 30% la ouăle poziționate greșit, respectiv performanță mai slabă a puilor rezultați din astfel de ouă. Eroarea umană de poziționare poate să atingă și 3,4% (Marleen Boerjan, 2006). Cu alte cuvinte, la 10 milioane de ouă de incubație așezate pe sitele de incubație, 340.000 pot fi poziționate eronat, iar embrionii morți din această cauză pot ajunge la aproximat 100.000 de capete.
Dar și acest întreg proces poate fi automatizat, iar procentul de ouă așezate corect va ajunge la un minim de 99,7%.
Dacă procesul nu este automatizat, după toți acești pași, de mii de ouă pe zi, mai există și așezarea sitelor pline pe cărucioarele de incubație. Un alt proces repetitiv ce presupune ridicarea uneori a 11 kg de 32 de ori pentru încărcarea unui singur cărucior de incubație, iar niciodată nu există doar un cărucior de încărcat. Desigur, și procesul de încărcare a cărucioarelor de incubație poate fi automatizat.
Automatizarea flux de colectare și manipulare a ouălor de incubație duce la reducerea semnificativă a pierderilor, respectiv creșterea gradului de utilizare, eliminând erorile umane și dependența de forța de muncă.
Eficientizarea proceselor de producție duce la final spre o rentabilitate mai bună într-un mediu mai plăcut de lucru!