
Uneori suntem trași de mânecă și întrebați: Cum e cu puiul bionic? Ce bagă ăștia în el?... Hmmm?
De cele mai multe ori se așteaptă un răspuns care să dovedească eventual o conspirație, dar în realitate, în vasta majoritate a industriei, lucrurile sunt mai simple: muncă și cercetare multă.
Povestea schnitzel-ului din piept de pui sau a pulpelor la grătar, așa cum le știm noi astăzi, a început cu multe decenii în urmă, prin rafinarea celor trei componente: casă, masă și rasă, sau spus în termeni mai actuali: genetică și mediu.
Genetica este principalul factor ce a dus la astfel de performanțe, reprezentând potențialul animalului de a prelua resursele puse la dispoziție și valorificarea lor, respectiv transformarea lor în masă corporală.
În primul rând trebuie înțeles faptul că puiul de carne (sau boiler-ul) este ultima pasăre într-o suită de linii de păsări ce se încrucișează pentru a genera acest strănepot.
Schemele de hibridare pornesc de la un "bazin de gene" păstrat de câteva "linii pure", care sunt în esență găini ce nu au fost afectate de selecția artificială pe parcursul anilor. Din aceste linii rustice pornesc liniile de mamă și de tată. Liniile de tată transmit caractere de creștere (de ex. viteza de creștere), iar cele de mamă caracterele de reproducere (de ex. număr de ouă produse de o găină). Caracterele de mamă și de tată produc un echilibru economic între cantitate și calitate. Acestea de multe ori sunt în competiție, dar la final se unesc pentru cel mai bun rezultat posibil.
Pe lângă aceste tipuri de caractere, selecția păsărilor se face simultan și pe caractere ce au în vedere rezistența la boli, viteza de creștere a penelor, dezvoltarea picioarelor, etc., uneori câteva zeci de caractere simultan. Toate aceste caractere urmărite determină formarea unei site foarte fine prin care trec mai departe și sunt promovate la reproducere doar cele mai bune păsări. Genele trec zilnic de la populațiile de străbunici, în cele de bunici, apoi în fermele de părinți, care într-un final produc puii de carne care cresc în câteva zeci de zile și ajung friptură, acesta fiind și un proces de multiplicare amplu. Transferul acesta de gene între diferitele generații se face de la un cap la altul în câțiva ani, adică astăzi mâncăm gene selectate de geneticieni în urmă cu 3,5-4 ani în urmă și vom consuma munca lor de astăzi în câțiva ani.
Această selecție din ultimii 60 - 70 de ani a dus la sporuri de creștere foarte bune, o genetică foarte eficientă în valorificarea furajului în condiții de creștere intensivă.
Mediul este componenta ce permite exprimarea potențialului genetic, respectiv manifestarea capacităților de creștere. Desigur, mediul este compus din multiple elemente care au adesea efecte decisive în performanța finală.
Furajul este cel mai important element, având și ponderea cea mai mare în costul produsului final (+/- 70%). Și pentru că viteza de creștere este importantă, iar genetica explozivă, și furajul trebuie să fie concentrat, mai ales proteină și energie.
Dacă punem în perspectivă dieta puiului de carne, un culturist activ, cu o greutate de 100 de kg, consumă aproximativ 2,25 grame de proteină/kg corp/zi (adică 225 grame) sau 0,22% din greutatea lui, respectiv undeva la 4.300 Kcal/zi. Un pui la 40 de zile (greutate 2,8 kg), la vârsta de abatorizare, consumă pe zi 200 grame de furaj, care are un conținut de proteină brută de aproximativ 20% și o energie de 3.200 Kcal/kg, respectiv puiul consumă 40 de grame de proteină și 640 Kcal/zi. Cu alte cuvinte, puiul are o greutate de 35 de ori mai mică în comparație cu bodybuilder-ul, dar consumă proteină de doar 5,6 ori mai puțină, iar caloriile consumate sunt de doar 6,7 ori mai puține.
Culturistul ar fi surprins!
La furaj se adaugă condițiile în care este crescut puiul. Aici sunt foarte multe tehnici, dar în esență el are asigurat tot confortul, ce împiedică orice pierdere de greutate: temperatură si aer fix cât are nevoie, apă și furaj la discreție, distanțe minime de deplasare, așternut confortabil, liniște, protecție imunitară, etc., totul doar să își exprime potențialul genetic.
Astfel, astăzi un pui de carne poate ajunge la 56 de zile la o greutate medie de 4,3 kg, în comparație cu strămoșul lui din 1957, care ajungea doar la 905 grame în același interval de timp.
surse:
Ghid Aviagen 2022
Zuidhof et al. 2014
rosnutrition.com